Borzești – biserica unei prietenii ucise

Divertisment

Biserica „Adormirea Maicii Domnului” de la Borzești a fost înălțată la porunca lui Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, între anii 1493 – 1494, „întru pomenirea sfânt adormiților strămoși și părinților lor”.

Dedicația din pisanie relevă faptul că acest lăcaș de cult, spre deosebire de celelalte 47 de ctitorii ale voievodului, construite după numărul de lupte avute de oștirea Moldovei sub comanda sa cu turcii, are și semnificații de suflet.

Borzești este locul în care se presupune că s-ar fi născut domnul moldovean, dar, cu siguranță, după cum afirmă istoricii, localitatea unde și-a petrecut o bună parte a copilăriei.

Cele două variante ale legendei „Stejarul din Borzești”, culese de N. Gane și Ortansa Racoviță, leagă existența bisericii de un episod tragic petrecut tocmai în acele vremuri din viața viitorului domn al Moldovei. Potrivit acestora, Ștefan și Mitruț, un bun prieten de joacă, ar fi fost surprinși de o hoardă de tătari. Năvălitorii l-ar fi spânzurat pe Mitruț de ramura unui stejar, pe locul unde, mai târziu, domnitorul Ștefan cel Mare a dispus să fie înălțată biserica, masa altarului fiind amplasată, din decizia sa, chiar peste rădăcinile copacului de care fusese atârnat prietenul de joacă.

Biserică „de suflet”, lăcașul a fost înzestrat încă de la început cu odoare scumpe și manuscrise, cum a fost „Tetraevanghelul” dăruit în 1495 și ajuns mai târziu la Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos. Lipsită de resurse, biserica a fost închinată de domnul Constantin Duca, în 1694, Mănăstirii Bogdana, situată nu departe, sub „oblăduirea” căreia a funcționat până în anul 1904 când a fost reparată. Apoi, biserica a revenit la statutul său inițial, de-a lungul timpului ea mai fiind restaurată în anii 1936, 1951 — 1952, 1995 și 2002 — 2004.

„Edificiul are proporții monumentale, cu plan dreptunghiular fără turlă, boltit cu calote sferice dispuse în filă. Altarul este acoperit cu o calotă în sfert de sferă, naosul cu una sferică, iar pronaosul cu două calote sprijinite pe un arc dublu transversal, care împarte suprafața încăperii în două părți egale”, după cum explică arhitectul Constantin Amâie, cel care a proiectat impozantele catedrale ortodoxe din Bacău și București, aflate în construcție.

Soclul bisericii de la Borzești este construit din piatră brută, iar acoperișul din șindrilă.

Decorația fațadelor este dată de îmbinarea materialelor de construcție — piatră brută și cărămidă, alternanța de arcaturi oarbe și firide din cărămizi, folosirea ceramicii smălțuite sub formă de discuri și din elemente de piatră prelucrată în stil gotic, soclu și ancadramente. Absida altarului este decorată cu 13 firide alungite și înguste, între arcurile cărora se află discuri smălțuite și colorate în verde, galben, cafeniu și portocaliu.

„Ușa de la intrare este din muluri gotice, iar cea dintre pronaos și naos are un chenar gotic. Ferestrele pronaosului sunt mari și au ornamentație în partea lor superioară, iar cele ale naosului și altarului sunt înguste și lungite în stilul arhitecturii mușatine”, arată arhitectul Constantin Amâie.

Pisania este amplasată deasupra ușii de la intrare, într-o mică nișă. Pardoseala a fost realizată din cărămidă.

Nu se știe dacă biserica a fost pictată inițial, dar recent s-a realizat pictarea bisericii în tehnica frescei de către reputatul pictor profesor Grigore Popescu-Muscel, care a dorit să creeze compoziții în stilul epocii lui Ștefan cel Mare.

Catapeteasma de zid, cu icoane din 1775, pictată în frescă de monarhul Nifon Zugravul, a fost conservată și restaurată.

Biserica este, în simplitatea ei, elegantă, atât în afară, cât și în interior, așteptându-și vizitatorii, care vor avea surpriza să descopere, după cum spune istoricul Ioan Mitrea, „un monument de apogeu al arhitecturii epocii ștefaniene”.

În imediata apropiere a acestui așezământ de cult se află Muzeul de Cultură și Artă Religioasă, înființat în 1994, în vitrinele căruia se află obiecte de cult, catapeteasmă, icoane și cărți de sec. XVII — XIX din colecții din județul Bacău.

Floare a credinței deschisă privirii în perioada lui Ștefan cel Mare și Sfânt, biserica de la Borzești a marcat, în județul Bacău, începutul ctitoririi unor lăcașuri de cult cu deschidere spre cultură.

Mănăstirea „Sfânta Treime” de la Bogdana este unul din aceste locuri de colectare și transmitere a învățăturilor și tradițiilor răsărite de-a lungul secolelor.

Istoria zbuciumată a lăcașului de cult a început în anul 1660, când o familie de boieri a ridicat o biserică transformată, apoi, în mănăstire, pe care au înzestrat-o cu moșii și obiecte liturgice. Mănăstirea a căzut victimă, de-a lungul timpului, pe rând, atacurilor tătare, incendiilor, ocupației soldaților habsburgi, cutremurului din 1739, autorităților comuniste, care, în 1960, i-au alungat pe cei 80 de călugări ce trăiau acolo, chilii care au fost transformate în spital pentru pacienți suferind de boli mintale. În 1975, ia o altă utilitate — tabără de vară școlară—, perioadă în care biserica veche a fost amenajată drept sală de dans, după ce pictura veche de câteva secole, realizată în stil neobizantin, fusese acoperită cu vopsea.

De fiecare dată însă, în ciuda acestor încercări datorate vremurilor, a renăscut sub impulsul dat de valoarea spirituală rămasă în mintea oamenilor locului. În 1978, urmare a unor demersuri susținute ale arhimandritului Isaia Țugurlan, păstrător al „tainelor” lăcașului, așezământul de cult și-a reluat menirea ecumenică și culturală, inițial ca un schit de maici, apoi ca mănăstire.

Un patrimoniu spiritual impresionant a fost adunat, în timp, la Bogdana, fiind salvate de vicisitudinile timpului, între altele, peste 700 de icoane din secolele XVII — XIX, 4.179 de cărți vechi de cult ori laice în limbile slavonă, germană, armeană, greacă și română.

Cel mai vechi volum — „Evanghelia de la București” — datează din 1693.

În grija mănăstirii se află și valoroase colecții de haine preoțești și obiecte de cult. Păstrând cu sfințenie și valorile tradiționale, în muzeul mănăstirii se mai găsește o expoziție cuprinzătoare cu cele mai reușite exemplare de artă populară donate de locuitorii din zonă, dar și creații provenind din atelierele de țesut covoare, pictură și sculptură bisericească ale mănăstirii.

„Îndemn cu dragoste și apreciere pe toți trecătorii ce merg către Slănic Moldova venind dinspre Adjud să facă un popas de liniște și cultură la Mănăstirea Bogdana. Vor avea parte de liniște spirituală, dar și de valori inestimabile ale istoriei noastre naționale”, afirmă Ioachim Băcăuanul, arhiepiscopul Romanului și Bacăului.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *