Slănic Moldova, de la apele minerale la proiecții ecologice viitoriste

Divertisment

Slănic Moldova, stațiunea ”perlă în coroana turistică a Moldovei”, așezată într-o vale înconjurată de păduri de fagi și brazi la o altitudine de 530 de metri, la poalele munților Nemira pe râul Slănic, se constituie în prezent într-o ”îmbinare fericită” a peisajului mirific și tradiției balneare curative, cu proiecții viitoriste care au în prim-plan criteriul ecologic, spune primarul localității, Andrei Șerban.

Pentru prima dată, denumirea localității apare într-un document oficial încă din secolul al XVII—lea, dar adevărata sa bogăție naturală — izvoarele minerale curative — a fost descoperită în anul 1801 de Mihalache Spiridon, un boier din zona Trotușului aflat la vânătoare în codrii de pe muntele Nemira. El a observat o apă care izvora dintre două pietre și care lăsa în urmă o dâră gălbuie. Serdarul Spiridon a luat o mostră din lichid și l-a dus spre analiză unor chimiști ai timpului. Aceștia i-au relevat faptul că apa minerală descoperită la Slănic, având aceleași calități, era folosită în vestul Europei pentru ,,tămăduirea boalelor”.

Aflând de acest miracol pentru sănătate, situat în preajma reședinței sale boierești, Mihalache Spiridon a încercat să realizeze o cale de acces prin pădurea muntoasă. În acest demers al său a mai descoperit alte cinci izvoare care s-au dovedit a avea proprietăți curative. Între timp au mai fost captate și amenajate alte 14 izvoare carbonatate, bicarbonatate, ușor sulfuroase, clorate, sodice, hipertonice, hipotonice ori oligominerale, deosebit de eficiente, prin cure interne pentru o gamă numeroasă afecțiuni digestive, hepatobiliare, dar și pentru boli reumatismale degenerative și endocrine, ca uz extern.

Jumătate de secol mai târziu, Slănic Moldova a început să se populeze, localitatea luând un avânt considerabil, mai ales în urma analizelor realizate în laboratoare de renume din Europa acelui timp care au relevat faptul că apele minerale descoperite în zonă aveau calități comparative cu acelea Vichy, Spa ori Aix la Chapelle, din Franța ori Karlsbad, Cehia.

Apele izvoarelor din Slănic au primit, apoi, medalii de aur și argint la Expoziția internațională de balneologie de la Frankfurt pe Main, în 1881, Expoziția specializată de la Viena, 1883, și o supremă recunoaștere în epocă la Expoziția universală de la Paris din 1900.

Cu aceste atuuri, stațiunea s-a dezvoltat odată cu numărul de pacienți convinși, din ce în ce mai mulți, de calitățile miraculoase pentru menținerea sănătății, a apelor, dar și de aceea a aerului puternic ozonat din zonă, lipsit de praf și bogat în ioni negativi.

Faima Slănicului a fost amplificată după vizita efectuată în 1891 de Carol I, Rege al României (1839-1914), care s-a declarat ”mare admirator” al stațiunii, dar și de faptul că George Enescu a susținut acolo primul său concert public în 1889, uimind asistența prin virtuozitatea etalată la vioară, atunci având vârsta de 8 ani.

Elegantul hotel ”Racoviță”, construit în 1887 într-o arhitectură barocă specifică stațiunilor montane de renume din Europa timpului, a dat startul ridicării unor vile și pavilioane cu nimic mai prejos decât cele existente la Karlsbad. Hotelul a fost folosit de trupele germane în timpul Primului război mondial drept comandament al armatei staționate în zonă, reședința șefului acestui contingent fiind fixat în splendida vilă ”Rica”, care poate fi admirată și astăzi, la fel ca și hotelul ”Racoviță”, ambele construcții fiind privatizate după 1992, ca și cvasitotalitatea hotelurilor, restaurantelor și vilelor din stațiune.

O altă clădire este Cazinoul, ridicat de meșteri italieni imediat după încheierea primei conflagrați mondiale. Frumoasa construcție care domină înălțimea ce străjuie Parcul stațiunii era prevăzută cu săli de teatru, concert și bal pe lângă cele destinate jocurilor de noroc, fiind în prezent inclusă, împreună cu hotelul ,,Racoviță”, în grupa A a monumentelor istorice cu valoare națională și universală.

După anul 1949, în urma naționalizării, stațiunea devine una preponderent populară. Autoritățile timpului nu se mai îngrijesc prea mult de aspectul vilelor vechi care se degradează încet dar sigur, preferând să înalțe hoteluri noi, proiectate însă într-o manieră proletcultistă, fără distincție deosebită sau în concordanță cu tot ceea ce atrăsese strălucirea urbană a stațiunii.

O perioadă și mai dificilă pentru stațiune a apărut, însă, după 1990, când totul părea că se îndreaptă spre ruină, prin nepăsare și uitare. A venit însă un moment de inspirație pentru autoritățile județului care au susținut, începând din 1993, debutul privatizărilor. De-a lungul ultimilor 20 de ani, ca urmare a acestui demers nu s-a mai construit în Slănic Moldova decât respectându-se nota arhitecturii clădirilor din perioada interbelică, zona izvoarelor a fost complet refăcută, la fel ca și parcul orășenesc.

Un proiect al ultimilor patru ani realizat a fost reabilitarea fostei clădiri a Sanatoriului balnear, amplasat în centrul stațiunii, care oferă în spații modernizate servicii de calitate în recuperarea medicală pentru adulți și copii, în regim de spitalizare și ambulatoriu, cu predilecție pe profilele de patologie respiratorie și hepato-digestivă.

Eficiența tratamentului balnear oferit de Sanatoriul Balnear Slănic Moldova este susținută și de asocierea cu tratamente prescrise de medicii curanți bazate pe aeroterapie, crenetoterapie, implicând o cură cu apele minerale, mofetoterapie, emisii de gaz terapeutic, având concentrații de CO2 mai mari de 70%, de utilizat în afecțiuni vasculare, și speleoterapie în Salina din Târgu-Ocna, situată la 18 km distanță de stațiune. În plus, Slănic oferă cazare pentru cei ce vin stațiune la tratament ori pentru turism. Mai sunt cinci hoteluri, 14 vile și 16 pensiuni, 1 complex turistic și 1 camping. Dispunând și de o infrastructură adecvată, la standarde ridicate, pentru organizarea unor întâlniri de afaceri, simpozioane, reuniuni, sesiuni de informare și instruire, stațiunea se plasează în topul destinațiilor turistice de profil, eveniment în județul Bacău și zona Moldovei.

Stațiunea Slănic Moldova este locația de desfășurare a numeroase evenimente cultural-artistice anuale, de conservare, protejare și promovare a tradițiilor, obiceiurilor și meșteșugurilor. În fiecare an, în luna august, se organizează ,,Festivalul județean de folclor” și ,,Târgul meșterilor populari”, acțiuni la care participă peste 200 meșteri populari și aproximativ 60 artiști. Tot anual, în perioada iunie-septembrie, în parcul stațiunii, primăria este gazda evenimentului ,,Anotimpul cultural al Slănicului”, prin care se promovează tradițiile și valorile moldovenești, cu participarea a peste 80 de ansambluri folclorice.

În intervalul 20-23 iulie al fiecărui an, cu ocazia sărbătoririi patronului spiritual al orașului, Sfântul Ilie, are loc Festivalul ,,Zilele Slănicului”, prilej de desfășurare a unor importante reuniuni științifice pentru domeniul balnear, din domeniile turismului, literaturii și fotografiei artistice, dar și de promovare a valorilor artistice naționale ori talentele în devenire în cadrul unor spectacole în aer liber ce atrag peste 20.000 turiști și locuitorii ai orașului. Pe data de 29 decembrie, are loc anual în parcul stațiunii ,,Festivalul de datini și obiceiuri de iarnă de pe Valea Trotușului”.

Astfel, stațiunea de astăzi nu este doar o oază de recuperare pentru cei suferinzi de afecțiuni respiratorii ori gastrice, ci și un loc în care clădiri și spații verzi cu parfum de epocă concurează hotelurile și zonele de agrement edificate în ultimii zece ani.

”Primăria orașului Slănic Moldova a avut, are și va avea mereu preocupări pentru a dezvolta cât mai mult această zonă dar respectând întocmai parfumul vremii în concordanță cu cerințele moderne ale turismului, în special în zona de agrement mult timp inexistentă în afara priveliștilor oferite de natură, cât și cu rigorile timpului în ceea ce privește costurile de întreținere ale administrației orașului și conservarea unui mediu sănătos al aerului și apei”, spune Andrei Șerban, edilul care conduce orașul de mai bine de zece ani.

În context, el indică drept prioritate un complex proiect de mediu care vizează, în parteneriat cu orașul german Rohr, transformarea stațiunii într-o zonă care să beneficieze în cvasitotalitate de energie verde prin crearea unui parc eolian, implementarea unor instalații geotermale pentru încălzit clădiri și apă menajeră, a celor de biogaz ori de panouri voltaice care să asigure producerea de energie pentru miniautomobile destinate turismului în zonă.

Arhitectura în zona izvoarelor cu ape minerale, reabilitarea captării apei potabile din drenuri, reabilitarea, modernizarea și extinderea sistemului centralizat de colectare, transport și epurare ape uzate, proiecte aflat în derulare la fel ca și reabilitarea afluenților pârâului Slănic, vor completa o serie de realizări care vor fi finalizate în acest an. 
Amatorilor de drumeții le sunt recomandate Cheile și cascada Slănicului, traseul numit „300 de scări”, precum și excursii pe potecile marcate prin Munții Nemira între care și una care conduce la Mănăstirea ”Ștefan cel Mare și Sfânt”, situată la o altitudine de 900 metri, pe muntele Bolovanu, la aproximativ două ore de mers plecând din stațiune.

Cheile Slănicului se întind pe o lungime de aproximativ 400 m, paralel cu șoseaua asfaltată și sunt formate din roci de dimensiuni mari, care coboară în trepte domoale. Cascada reprezintă o porțiune din Cheile Slănicului care stabilesc demarcația dintre muntele Pufu, malul stâng, și muntele Dobru, malul drept. Peisajul Cascadei este completat de pădurea de foioase de pe maluri. O punte construită peste cascadă facilitează trecerea către o aleea cu dale din beton ce se întinde în amonte și în aval, oferind turiștilor posibilitatea de a surprinde o priveliște deosebit de frumoasă asupra cascadei și cheilor.

Traseul denumit ,,300 de scări”, accesibil în toate anotimpurile, permite plimbarea prin pădurile de la poalele muntelui Dobru, deasupra zonei izvoarelor minerale din Slănic-Moldova. Fiind destinat relaxării active drumul marcat nu necesită pregătire fizică deosebită și nici echipamente specializate pentru drumeții montane. Pornind chiar din dreapta izvorului denumit ,,300 de scări”, traseul urcă prin pădure în serpentine. Din loc în loc sunt zone ce oferă imagini panoramice asupra stațiunii și munților Nemira. Traseul, a cărui durată medie la pas obișnuit este de două ore și jumătate, revine în stațiune prin zona Popasului, aproape de Cascadă și continuă de-a lungul Cheilor Slănicului până în zona izvoarelor.

Mănăstirea ”Ștefan cel Mare și Sfânt”, aflată la aproximativ două ore și jumătate de mers pe jos, are o notă aparte între lăcașurile de cult din județ oferită de faptul că inițiatorii și susținătorii financiari principali ai construcției au fost doi cetățeni americani de religie ortodoxă. Episcopia Romanului și Bacăului a dat binecuvântarea pentru înființarea mănăstirii cu obște de călugări și a întocmit formele necesare în anul 2000, când s-a deschis șantierul pentru începerea lucrărilor. Nu există informații certe că pe acel loc s-ar mai fi aflat în vechime vreun așezământ monahal. La capătul de răsărit al corpului de chilii este construit paraclisul pentru slujire în toate anotimpurile. Acesta are spațiul interior repartizat în altar și naos, lateral adăugându-se un pridvor închis. Catapeteasma bisericii este din stejar sculptat de meșterii din Valea Trotușului.

Turiștii care vin în stațiune, între care foarte mulți cetățeni ai Republicii Moldova și Ucrainei, pot efectua excursii cu mașina ori folosind microbuzele locale în Târgu Ocna, la Salină ori complexele de natație, palatele Ghika din Comănești ori Doftana, Palatul Știrbei din Dărmănești sau pe frumoasa Vale a Uzului la lacul de acumulare străjuit de munți având creste de peste 1.500 de metri.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *