Mișcarea culturală Dada are rădăcini la Moinești, oraș ce promovează „turismul eveniment”

Divertisment

La intrarea în municipiul Moinești, dinspre Bacău, călătorul este întâmpinat de un impunător monument creat în 1996 de sculptorul german de origine română Ingo Glass, la solicitarea autorităților orașului, care au dorit să marcheze astfel împlinirea unui secol de la nașterea unui celebru fiu al localității, Tristan Tzara.

Poet, dramaturg și eseist, Tristan Tzara, pe numele său real Samuel Rosenstock, după o experiență timpurie de licean promotor al unei reviste culturale editate sub protectoratul intelectual al poetului Alexandru Macedonski și al pictorului Iosif Iser, a devenit, după emigrarea sa în Elveția, cofondator al mișcării culturale ”Dada”, nume împrumutat și de monumentul comemorativ din Moinești. ”Dada” a condus la o revoluție majoră în cultura timpului.

Generația de artiști de la începutul secolului XX, confruntată pentru prima dată cu ororile unui război care nu dădea semne că s-ar apropia de sfârșit, a fost una dintre cele mai radicale din istoria umanității.

Intelectualii, dezertorii, refugiații politici, toți revoltații împotriva absurdității conflictului se reunesc în mod regulat în jurul scriitorului român Tristan Tzara, organizatorul Cabaretului ”Voltaire”, în Zurich, capitala Elveției, pe atunci stat neutru. Scriitorul născut la Moinești a conceput manifestul mișcării care, vrând să răspundă absurdului prin absurd, propovăduia manifestarea revoltei mai mult prin provocare, decât prin idei estetice, și apoi s-a mutat la Paris cu intenția de a lansa dadaismul în capitala europeană a culturii.

Faima lui a făcut ca, în cercurile avangardiste din Statele Unite și Canada, municipiul Moinești să fie supranumit, din acest motiv, Dada City, spune profesorul Vasile Robciuc, care a scris trei volume despre Tristan Tzara, apreciate de criticul literar Petru Isachi drept ”impresionante prin simfonismul gândirilor avangardei, prin apropierea și, mai ales, diferențierea de retorica străzii, exprimând non-conformismul la ceea ce înseamnă libertatea de expresie”.

După o alunecare către suprarealism, urmată de înrolarea în Rezistența franceză în cel de-al Doilea Război Mondial și intrarea în rândurile Partidului Comunist Francez, dar și demisia — protest din calitatea de membru al acestuia după evenimentele din Ungaria anului 1956, Tristan Tzara a murit în 1963, la Paris, fiind înmormântat în Cimitirul Montparnasse. 

În memoria acestuia a fost inaugurat, în 2013, în centrul municipiului, în zona ”Arcade”, reabilitată și reamenajată urbanistic, ansamblul monumental ”Cavalerul Tristan Tzara”, o creație a artistului plastic Giulian Dumitriu. Lucrarea executată în aluminiu și realizată în concepție ”cinetic aleatoriu” îl înfățișează pe artist stând cu călcâiul piciorului stâng pe vârful unei piramide amplasate pe spatele unui cal care-i montat, la rândul său, pe un cărucior cu patru roți, în limba franceză Dada semnificând ”cal de jucărie”.

”Evident, există ceva magic în această alcătuire: artistul poartă o tichie împodobită cu litere disparate și având pe umărul drept o mantie cu falduri bogate, întinde brațul stâng arătând, probabil, către un viitor nedefinit”, spune artistul plastic băcăuan Vasile Crăiță Mândră.

Ori de câte ori vântul bate în faldurile mantiei, corpul sculptat se rotește cu lejeritate datorită faptului că piciorul sprijinit în vârful piramidei are în interior un ax vertical cu rulmenți, astfel încât direcția indicată cu mâna stângă se schimbă în mod aleatoriu.

Totodată, în fiecare an, în luna aprilie, în apropierea zilei de naștere a lui Tristan Tzara, se desfășoară la Moinești Simpozionul Internațional și Expoziția Muzeală ”Tristan Tzara și cultura DADA”, manifestare de prestigiu cultural, la care participă oameni de cultură, poeți, artiști plastici, eseiști, critici și istorici literari, publiciști, cadre universitare, pasionați ai studiului mișcării dadaiste și ai curentelor inovatoare în artele postmoderne de pe toate continentele. 
În cadrul simpozionului anual au loc prezentări multimedia, concerte, recitaluri de poezie, puneri în scenă ale manifestelor DADA, expoziții amenajate în cadrul Galeriilor de Artă ”MansArta” din municipiu.

De altfel, artele plastice au făcut permanent parte din agenda locală a Moineștiului, aceste locuri dând viață mai multor personalități ale genului. În prezent, în localitate activează 6 artiști plastici de prestigiu, membri ai Uniunii Artiștilor Plastici, ale căror realizări sunt prezentate la expoziții naționale și internaționale.

Continuând tradiția, Moineștiul găzduiește, în fiecare vară, Tabăra Anuală de Pictură și Sculptură ”Artiștii plastici în Parcul cu Pini”, evenimentul dovedindu-se a fi, după cum spune pictorul Ilie Boca, ”o spectaculoasă și binecuvântată întâlnire a ideilor și talentului participanților”, artiști consacrați din țară și din străinătate.

Pentru a marca importanța petrolului, resursa naturală principală care se exploatează industrial în zonă de mai bine de 130 de ani, municipiul Moinești găzduiește în fiecare toamnă manifestările anuale și expoziția muzeală ”Aurul negru: tradiție și continuitate în Moinești”.

În cadrul acestor manifestări se organizează sesiuni de dezbateri cu privire la extracția și prelucrarea țițeiului în zona Moinești, împletite cu istorii și povestiri ale unor întâmplări, oameni sau locuri, condimentate cu acte eroice.

Expoziția fotografică permanentă amenajată în holul central al primăriei municipale, cu ocazia acestei prime ediții a evenimentului, în anul 2012, cuprinde imagini și documente de arhivă și de epocă, începând cu anul 1876 și continuând cu reliefări vizuale sugestive ale activităților din industria extracției petrolului în zonă.

Municipiul Moinești găzduiește și Expoziția anuală de creație populară ”Mâini de aur”, la care participă artiști și meșteri populari din domeniile olărit, sculptură în lemn, creație costume populare, măști populare, pictură naivă, împletituri, țesători de covoare, dar și Expoziția de fotografie ”Ancestral și actual pe plaiurile municipiului Moinești”. De asemenea, în fiecare iarnă, de Sfântul Ștefan, în a treia zi de Crăciun, este organizat Festivalul Datinilor și Colindelor ”Anii vechi și anii noi”.

Un eveniment ce a căpătat conotații internaționale de-a lungul celor nouă ediții îl constituie ”Zilele medicale” de la Spitalul Municipal de Urgență. Numai în acest an au fost prezenți în perioada 17 — 20 iulie peste 400 de medici și invitați speciali din clinici și spitale și catedre universitare medicale renumite din țară, dar și din Italia, Germania, Israel, Franța, Republica Moldova și Statele Unite ale Americii.

”Manifestarea oferă tuturor celor prezenți oportunitatea ideală de a-și expune rezultatele activității profesionale și de cercetare, de a afla noutăți și tendințe în domeniul lor de expertiză, precum și de a face schimb de experiență cu ceilalți participanți aflați la eveniment”, a arătat managerul unității spitalicești din Moinești, Adrian Cotârleț.

În acest an s-au realizat investiții la Spitalul din Moinești cu sprijinul financiar al Primăriei municipiului și Consiliului Județean Bacău, fiind amenajat un helioport, construcție unicat în România pentru un spital de dimensiunea celui din Moinești, și a fost pus în funcțiune singurul departament de cercetare medicală neuniversitar din țară, certificat de Academia Română de Științe Medicale.

La finalul lunii iulie municipiul Moinești și împrejurimile sale pitorești de munte găzduiesc pentru al doilea an consecutiv cea mai spectaculoasă probă din cadrul ”Raliului automobilistic al Moldovei”, competiție ce contează ca etapă în Campionatul Național de profil, care urmează unei alte întreceri spectaculoase, ce presupune curaj și inteligență, Concursul național de mountain biking Moinești 2014, organizată în premieră.

”Cu atâtea manifestări reușite, pentru a pune în valoare pitorescul plin de farmec al zonei, peisaje necunoscute marelui public și ospitalitatea concetățenilor mei, dorința lor de comunicare artistică, culturală, științifică ori sportivă, ne-am gândit ca de la anul să evoluăm în susținerea unei agende anuale deschise turismului de tip eveniment, în cursul cărora oaspeții noștri să capete cunoștințe, să observe detaliile unei zone puțin cunoscute din punct de vedere al potențialului turistic. Avem resurse umane, chiar financiare, avem proiecte pentru așa ceva. Cred în reușita unui asemenea demers înscris în Strategia de dezvoltare locală a municipiului”, spune primarul Viorel Ilie.

Pentru aceasta, adaugă edilul, se află în faza de construcție o Casă municipală de cultură, edificiu finanțat din bugetul local și cel al Consiliului Județean. ”Îl dorim cu toate dotările moderne necesare unor evenimente ce le prefigurăm din ce în ce mai numeroase și mai spectaculoase. (…) S-au pregătit proiecte cu finanțare europeană pentru promovarea unui asemenea tip de turism, dar și vizând refacerea completă a infrastructurii stradale, beneficiind de o finanțare de 16 milioane de lei, ori a ‘bijuteriei neșlefuite’ a orașului care este Parcul Băi”, afirmă primarul.

Situat în zona centrală a Moineștiului, beneficiind de cinci izvoare de apă minerală curativă ce ies la suprafață dintr-o stâncă, parcul te întâmpină cu spectacolul lui de lumină și culoare. Trebuie să faci doar câțiva pași și evadezi din lumea zgomotoasă a orașului pentru a te simți răsplătit.

Din mărturiile unor seniori din municipiul Moinești întâlniți la taifas pe una dintre băncile de la intrarea în parc, se pare că acesta datează din anul 1855, atunci regăsindu-se doar în perimetrul actual al izvoarelor descoperite accidental în 1860 de către lucrători ce săpau la un puț de petrol. Pe la 1870 au fost construite amenajări de captare a izvoarelor de ape curative sulfuros-feruginoase. Încă înainte de 1890, cu mijloace precare ”se cărau vedre de apă puturoasă până la un cazan unde unii dregeau de căldură cu foc de lemne dedesubt…”, după cum scriu cronicarii vremii. Apa astfel încălzită se turna în mari căzi din lemn de nuc așezate în interiorul unor încăperi din scânduri de brad și ”suferinzii se îmbăiau acolo, care ce avea: reumatism, dureri de spate, picioare betege”.

Pentru aceste calități curative, orașul era vizitat de numeroși turiști din toată țara.

Printre pacienții veniți pentru cură balneară la Moinești, în vara anului 1909, a fost și marele pictor Ștefan Luchian, care a fost încântat de peisajul din zonă, pictând mai multe tablouri în perioada cât a stat în această localitate. Artistul mărturisea, într-o scrisoare trimisă unui prieten, că ”frumos este un biet cuvânt searbăd care nu poate descrie frumusețea scânteietoare a peisagiului din Moinești.”

Arhivele anilor ’30 consemnează faptul că Moineștiul era una dintre cele mai căutate destinații balneare din România antebelică.

Primarul din Moinești, Viorel Ilie, este încântat de faptul că hotelul situat în apropierea parcului, a cărui construcție s-a sistat în 1989, în faza de realizare a finisajelor, va trece în proprietatea administrației orașului după ”lungi și stresante dispute juridice”.

”În sfârșit vom avea și o cazare pe măsură pentru oaspeții noștri veniți de prin multe colțuri ale lumii, între care și cei sosiți din orașul israelian Rosh Pinna, unde s-au așezat la finalul veacului al XIX-lea evreii plecați din Moinești pentru a contribui cu prezența lor la întemeierea statului Israel, ale cărui autorități doresc să se înfrățească cu Moineștiul, cerere care ne încântă”, precizează primarul.

Municipiul dispune și de alte zone de verdeață — Parcul Dada, aflat în fața Primăriei, și aria naturală protejată ”Pădurea cu pini”, o superbă plantație de pin negru canadian, amenajată de Societatea petrolieră ”Steaua Română” în anul 1930, pentru a stabiliza alunecările de teren din partea nordică a orașului și care astăzi reprezintă o frumoasă zonă de agrement, cu restaurante și spații de cazare în căsuțe de lemn montate de meșteri locali.

Ca bogăție spirituală municipiul Moinești este și ”depozitarul” a câtorva lăcașuri de cult importante: Catedrala Nașterea Maicii Domnului, Biserica ”Sfânta Cuvioasă Parascheva”, atestată ca monument istoric din anul 1676, Biserica ”Sfinții Voievozi”, construită în 1850, Biserica ”Sfântul Gheorghe”, 1860, dar și Biserica ”Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon”, unica biserică din lemn în stil maramureșean din Episcopia Bacăului și Romanului. 

Am plecat din Moinești, trecând pe strada Tristan Tzara, pe lângă monumentul ”Dada”, apreciind faptul că locuitorii zonei încearcă să trăiască elevat și prin artă și dinamism în gândire, în spiritul dadaismului.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Lasă un răspuns