Centrele de cultură băcăuane, promotoarele dorințelor lui George Enescu și George Apostu

Divertisment

Într-o armonie perfectă cu natura, în coasta unui deal, străjuit de păduri și de apa Tazlăului Sărat, se ridică conacul de la Tescani, a cărui existență conduce pe urmele lui George Enescu la vârsta maturității creative.

Găzduind, în prezent, sediul unui Centru de cultură și creație pentru plasticieni, literați ori muzicieni, conacul are o istorie care debutează în anul 1880, când boierul Rosetti Tescanu a ridicat,l în mijlocul unui parc străbătut de alei pietruite și încadrat de o grădină de flori și arbuști tunși, această construcție, influențată arhitectonic de principalele curente ale vremii.

Locul a devenit foarte repede, sub patronajul gazdei, punct de întâlnire a artiștilor, dar și a membrilor mișcării unioniste, care au pus bazele procesului de unificare a României.

Mișcarea culturală care a gravitat în jurul moșiei de la Tescani a înflorit la începutul veacului al XX-lea, iar unul dintre maeștrii seratelor artistice a fost marele compozitor, violonist, pianist și dirijor George Enescu. Din anul 1900, când a făcut cunoștință cu mirajul Tescaniului până la plecarea sa definitivă în străinătate, în 1946, George Enescu s-a inspirat câteva luni pe an din frumusețea și parfumul locului, beneficiind de liniștea zonei, de bunătatea și simțul artistic al locuitorilor. Aici a compus opera Oedip, lucrare care l-a făcut celebru în lumea muzicală mondială. În 1939 s-a căsătorit cu Maria Rosetti Tescanu, fiica proprietarului conacului și una dintre cele mai frumoase femei ale vremii. Înainte de a se retrage din calea trupelor rusești, în 1946, a făcut un ultim popas la Tescani.

Maria Rosetti Tescanu și George Enescu, autoexilați în Franța, au decis să doneze conacul și moșia de 33 de hectare statului roman, care urma să amenajeze o casă de creație pentru artiști. Gestul lor a salvat locul de la distrugere, dar nu l-au scutit de sinuozitățile specifice timpului, conacul fiind școală și bibliotecă, păstrând totuși în patrimoniu pianul la care interpreta Enescu, precum și vioara primită drept premiu la terminarea studiilor la Conservatorul din Viena.

În anii ’70, autoritățile băcăuane, apelând la diverse subterfugii, au redat conacului și parcului înconjurător destinația dorită de foștii proprietari, specificată în actul de donație.

Ca urmare, la Tescani, funcționează o casă memorială, un muzeu și un centru internațional de cultură. În consonanță cu dorința testamentară a lui George Enescu a fost realizat, în parcul conacului, un cavou în care urmau să fie aduse rămășițele pământești ale compozitorului și soției sale, înmormântați în cimitirul ”Pere Lachaise” din Paris. Opoziția fiicei lor a făcut ca, deocamdată, ultima dorință a soților să nu fie încă îndeplinită.

Edificiul cultural s-a transformat, în anul 1990, în Centrul de Cultură Tescani, ca apoi, din anul 1993, să devină ce este și în prezent, Centrul de Cultură ”Rosetti Tescanu — George Enescu”, iar din 2005 și secție a muzeului ”George Enescu’ din București.

În forma actuală, clădirea cuprinde sala de concerte de cameră „Oedip”, estrada în aer liber din parcul conacului pentru orchestre simfonice de 80 de instrumentiști, aici având loc anual festivalul ”Enescu — Orfeul Moldav’, singurul eveniment din România care include concerte simfonice în aer liber. De asemenea, dispune de o sală de conferințe, de trei ateliere multifuncționale, de o galerie de artă, bibliotecă clasică și bibliotecă de specialitate pentru cercetare, sală de lectură ori audiție, spații de cazare și servirea mesei pentru creatorii care vin în zonă.

Centrul de cultură de la Tescani face parte din Asociația Europeană ”Les Rencontres” cu sediul la Paris, din Asociația internațională ”Res Artis’ cu sediul la Amsterdam, dar și din Rețeaua Europeană de reședințe pentru scriitori și traducători cu sediul la Montpellier, care funcționează sub egida Academiei Franceze.

Un alt spațiu destinat creativității și educației în județul Bacău este Centrul de Cultură, care împrumută numele sculptorului român George Apostu, emigrat în anii 70 la Paris. El a fost considerat drept urmașul lui Constantin Brâncuși.

Înființat în anul 1990, Centrul desfășoară un complex program de valorificare a moștenirii culturale, de stimulare a creativității contemporane prin activități gândite într-o concepție integratoare, pluridisciplinară, având ca obiectiv principal provocarea și întreținerea unui permanent și viu dialog între cele mai diverse genuri de creație, spune Geo Popa, directorul instituției.

Potrivit acestuia, activitățile culturale ale Centrului sunt concepute astfel încât să răspundă așteptărilor unor categorii diverse de public, prin simpozioane și colocvii vizând cele mai complexe teme, dar și prin intermediul atelierelor de creație, expoziții de pictură, grafică, sculptură, arte decorative și fotografie, reprezentații teatrale, literare, cinematografice și coregrafice, concerte de muzică clasică și contemporană.

Prin specificul proiectelor și programelor pe care le desfășoară, Centrul de Cultură ”George Apostu” reprezintă cadrul ideal al întâlnirilor culturale și artistice în domeniile arte vizuale moderne și contemporane, artă video, fotografie, arhitectură, artă grafică ori decorativă, precum și alte forme asociate de exprimare artistică.

Patrimoniul cultural constituie, de asemenea, una dintre prioritățile majore ale activității Centrului și, de aceea, ”se acordă o atenție deosebită îmbogățirii permanente a acestuia, cu opere de artă purtând semnătura unor valoroși artiști, din țară și străinătate, realizate în cadrul simpozioanelor internaționale de sculptură și pictură sau al expozițiilor personale și de grup”, spune directorul Geo Popa. Ca urmare, Centrul cultural băcăuan deține, în prezent, o colecție importantă cuprinzând lucrări valoroase de sculptură, pictură, grafică, artă decorativă, creații aparținând unor consacrați artiști contemporani care au trecut pe la Bacău.

De o importantă recunoaștere culturală se bucură ”Muzeul în aer liber” organizat în parcul instituției, cu lucrări de sculptură de mari dimensiuni, din marmură, piatră ori lemn.

Ideea conjugării eforturilor Centrului cu activitățile instituțiilor de învățământ, pentru realizarea unui program comun de lărgire a orizontului tinerei generații spre cunoaștere și frumos, spre artă și creativitate, prinde contur, în mod constant, prin desfășurarea programului ”Cultură — educație, educație — cultură”.

Dintre proiectele și programele culturale de tradiție ale Centrului amintim: Simpozionul Național de Estetică, Decernarea Diplomei de Excelență și a Premiului Centrului, Ziua Centrului de Cultură ”George Apostu” în 23 aprilie; Programul internațional „ArtistNe(s)t”.

Instituția băcăuană s-a consacrat și pe scena culturală internațională fiind promotoarea unor proiecte cu acoperire și pe alte continente, colaborând cu centre culturale similare din SUA , Franța, Venezuela, Anglia, India, Polonia, Cehia, Slovacia, China.

Centrul de cultură ”George Apostu” editează și revista lunară de cultură ”Vitraliu”.

Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.

Lasă un răspuns